E clar. Gerul de afară ne ţine captivi în case. Nimic mai potrivit decât o ceaşcă de ceai aromat şi o carte bună. Dacă nu ştiţi încă ce să alegeţi, iată, colaboratoarea mea Anca Giura vă recomandă un volum apărut în 2011 la Editura Humanitas în colecţia Raftul Denisei, îngrijită de Denisa Comănescu: „Un bărbat intră în cameră” de Nicole Krauss. Şi nu uitaţi, vă aşteptăm cu aceeaşi rubrică şi în săptămânile ce vor urma, şi, cine ştie, poate veţi ţine cont de recomandările Ancăi Giura şi atunci când veţi dori să faceţi cadouri de sărbători celor dragi.

Un bărbat intră în cameră

,,S-a întors în dormitor şi a găsit-o pe Anna dormind la locul ei. Fu uimit cât era de frumoasă în lumina palidă a felinarului. Întins în pat, a închis ochii. Odată cu somnul avea să sosească şi uitarea.” Şi dacă într-o zi, după atâţia ani de convieţuire, te-ai uita la partenerul tău ca şi cum atunci l-ai vedea prima oară? Ai face aceeaşi alegere de două ori într-o viaţă de om? La acest îndrăzneţ exerciţiu de introspecţie ne obligă romanul uşor expe­rimental pe care vi-l recomand astăzi. Este una dintre cele mai importante scriitoare americane tinere şi nu numai. Manifestă mare apetenţă pentru subti­lităţi, corespondenţe şi detalii, precum marii scriitori francezi de odi­nioară. Iubeşte şi admiră literatura rusă din ale cărei patimi se inspiră uneori. Dar mai presus de toate, este o scriitoare a timpului său, foarte originală, şi se numeşte Nicole Krauss.

Poate vi s-a întâmplat să vreţi să comandaţi memoriei dumneavoastră şi chiar să visaţi la a deveni stăpânul propriei uitări. Uneori, ne dorim cu ardoare să uităm, nu-i aşa? Se-ntâmplă mai ales după momente traumatice, atunci când vă percepeţi amintirile ca pe un val nimicitor care vă invadează din subconştient. Amintirile negative nu ne permit să degustăm prezentul, se spune, iar dacă e vorba de memoria traumatică, ea ne