Presa vă prezintă, de obicei, olimpici în matematici la început de drum. „Weekend Adevărul“ face invers: iată, deci, cum arată, la 72 de ani, bilanţul unei minţi strălucite. Ce a făcut în viaţă? Ce lasă în urmă?
A absolvit la Cambridge, în 1967, a fost demnitar sub comunism, pe partea tehnică, nimic ideologic, cum şi după Revoluţie a fost. Platforma Pipera, pe vremea când exista şi în România o industrie de calcul, el a condus-o. Aţi auzit, poate, de firma SoftNet: de numele lui e legată. E printre cele mai importante figuri din IT-ul românesc, a fost chiar pionier al bloggingului în România. Iar acum, septuagenar, e bogat, foarte bogat. Are copii, are nepoţi, din nefericire e văduv, dar dacă trage o linie, tot bine se cheamă că e. Doamnelor şi domnilor: faceţi cunoştinţă cu profesorul Vasile Baltac.
Ca în palatul dogilor de la Veneţia
În urmă cu 50 de ani, Vasile Baltac, fiul unui proletar care trăia în nordul Ploieştiului, terminase deja strălucit Liceul „Ion Luca Caragiale“, cel mai bun din Prahova, şi era de-acum student la Politehnica din Timişoara. Stătea la cămin, avea 12 colegi de cameră, luase patru medalii de aur la olimpiadele naţionale de matematică şi lucra la construcţia celui de-al doilea calculator produs în România, MECIPT-1. Era chiar înainte să obţină bursa aceea de la Cambridge, deci înainte să intre în laboratorul profesorului Maurice Vincent Wilkes.
Astăzi, lucrează singur la un birou generos, ţine pe perete o hartă a lumii din secolul XVI sau XVII, oricum e exact ca în Palatul Dogilor de la Veneţia, şi fotografia de grup cu promoţia 1967, Cambridge. Are o privelişte minunată – de-aici chiar că se vede mai bine decât de pe Inter! –, poate contempla toată Platforma Industrială Pipera. Îşi aminteşte cu nostalgie de vremea când avea 16 ani şi încă n-avea nici măcar curent electric. Dar acestea au trecut,
