Mă grăbesc să semnalez apariţia unui volum de mare interes public. Sub semnul urgenţei. Căci plagiatul face ravagii în România. Iar instituţiile Statului se dovedesc neputincioase şi ineficiente – elegant spus, atunci cînd nu sînt parte la atîtea vizibile ilegalităţi – să combată acest flagel care deja a căpătat proporţii de masă. Ca şi corupţia. Greu de combătut, dar nu imposibil. De ce? Pentru că se vehiculează sume uriaşe de bani. Pentru că învăţămîntul a devenit o afacere grasă, iar autorlîcul o fandacsie productivă. Pentru că producţia de titluri academice şi de diplome universitare este scăpată de sub orice fel de control. Dincolo de toate comisiile & comitetele de etică de tot felul, care sînt ataşate altor instituţii de învăţămînt sau de cultură, mai mult sau mai puţin simandicoase, Ghid de acţiune contra plagiatului. Bună conduită. Prevenire. Combatere (Editura ECOU Transilvan, 2012) a profesorului Dorin Isoc se dovedeşte o foarte utilă tragere de mînecă şi un prilej de relansare a subiectului numit plagiat. Autorul, profesor universitar, are o vastă expertiză: este specialist în protecţia şi gestiunea proprietăţii intelectuale, iniţiatorul campaniei antiplagiat în România, în 2006, şi al portalului Indexul Operelor Plagiate în România. Adică www.plagiate.ro. Am vrea ca demersul plin de bune intenţii al lui Dorin Isoc să nu se risipească în neant, iar plagiatorii români să-şi rîdă iar în barbă. Cartea oferă date concrete, aspecte teoretice şi juridice, nu face nici eseistică sprinţară, nici etică de salon. Aspectele juridice sînt mai mult decît clare. Legea ar trebui să funcţioneze. Şi? Nimic, totul se consumă în van. Da, plagiatul lui Victor Ponta – aduce argumente şi probe profesorul clujean – este plagiat. Ei şi? Aici ne aflăm. O altă carte care ar merita mai multă atenţie cred că ar fi bine-cunoscuta lucrare a lui Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logi