Cioara vopsita este una dintre institutiile fundamentale ale democratiei si sa nu ne amagim ca e o descoperire sau o desavarsire romaneasca.
Prin urmare, daca in celulele natiunii puse sa aleaga intre o minciuna ambalata frumos si una mai rudimentara, prefacatoria este o categorie acceptata, ca saracia sau deznadejdea, de ce sa-i livrezi un produs pe care sa nu-l inteleaga, prin urmare sa-l respinga intr-un cor de injuraturi?
Caci nu numai despre demisia lui Vasile Blaga din fruntea PDL ca semn al asumarii unui esec istoric, dar previzibil, s-a vorbit zilele astea. Ci si despre o reforma pe care ar putea sa o traverseze partidul in opozitie, necesara pentru a iesi la rampa cand Guvernul Ponta 2 se va fi erodat suficient incat sa experimenteze senzatiile lui Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu.
Desigur ca o operatiune pe care nu a fost in stare sa o duca la liman nicio formatiune politica alungata de la putere ar fi de salutat, dar in PDL, ca de altfel in orice partid romanesc, reprezinta un deziderat imposibil.
Caci cine sa faca pasul inapoi si cine sa-si asume constructia, dar mai ales, cu cine? Un criteriu ar fi legat de performanta in aceste alegeri, insa daca socotim astfel, avem doar patru calificati: Eugen Tomac (Diaspora) si Alin Popoviciu, singurii candidati ARD care au inchis colegiile, Alin Tise, fostul presedinte al CJ Cluj, un razvratit impotriva clanurilor din partid, nealungat din PDL numai deoarece are realizari si este simpatizat in plan local, care a obtinut un mandat de pe locul doi, dar a strans cele mai multe voturi dintre toti alergatorii din blocul pro-basist, si Elena Udrea, beneficiara celor mai multe procente.
Pe Tomac il simpatizeaza Traian Basescu, pe Popoviciu televiziunile, pe Tise tinerii, iar pe Udrea o tolereaza toti, caci nu se stie cata putere mai are presedintele, deci nu ri
