Pasibil de a provoca reactii conservatoare extreme, Holy Motors e o surpriza pentru distributia la care avem acces si un deal curajos din partea Independenta Film. Ultima creatie a lui Leos Carax critica apucaturi umane in mai multe episoade. Intrebat la Cannes daca a facut acest film pentru public, regizorul recunoaste ca nu stie despre public mai mult decat ca sunt o mana de oameni care o sa moara in curand. „Eu nu fac filme publice, fac filme private." Un motiv important, din care acest film nu ar trebui vazut, este terapia; nu se incadreaza in categoria "consum cultural terapeutic", nu o sa lase in urma sa un sentiment caldut, inaltator, curcubeic si hatru; deci daca va simtiti tracasati de job, enervati de colegi si suparati pe Romania, nu-i o idee buna. Daca, in schimb, vreti sa vedeti ceva diferit si sunteti gata sa va suspendati capacitatea de judecata... apropo, „cercetarile din domeniul cunoasterii au demonstrat: creierele noastre sunt setate sa caute modele semnificative in datele sensibile pe care le colecteaza din lume", cu alte cuvinte, prelucram informatii cu scopul de a forma sens. Niciun sens in Holy Motors: domnul Oscar isi incepe ziua de munca in limuzina, calatorind intre diferite intrevederi. La fiecare iesire in lumea ordonata, devine, pe rand, cersetoare est-europeana ori soldat acoperit cu senzori pentru captarea miscarii (motion capture), executand o coregrafie de acuplare cu femeia perfecta, ce se transforma in animatie fantastica, generata informatic. Din punct de vedere al conventiei, ce e interesant e ca in Holy Motors categoria nu se aplica. In teoria artelor reprezentative se vorbeste de conventii impartasite intre autor si public; simplificand, conventia reala si fantastica sunt autonome, acuplandu-se dupa protocoluri canonizate. In Holy Motors, spargerea realului se petrece fara crearea unei lumi fantastice, ci doar prin intermediul p