Alan Sillitoe, Sâmbătă seara, duminică dimineaţa,

trad. Ciprian Şiulea,

Iaşi, Editura Polirom, 2012.

Anul acesta a fost tradus la Polirom primul roman al lui Alan Sillitoe, Sâmbătă seara, duminică dimineaţa, un text ce pune în discuţie contextul social al clasei muncitoare britanice de după cel de-al Doilea Război Mondial, particularizându-l prin focalizarea asupra personajului principal, Arthur Seaton.

Personajul, un tânăr cu puţin peste douăzeci de ani, împrumută elemente din biografia autorului, dar acest lucru nu fragmentează discursul, ele fiind bine integrate întregului ficţional. Renunţând la studii la paisprezece ani, Arthur se angajează la fabrica de biciclete din Nottingham, unde lucrează, alături de tatăl său, cinci zile pe săptămână, aşteptând cu fiecare piesă pe care o modelează la strung venirea fericitei după-amieze de vineri, când primeşte salariul şi poate să se bucure de plăcerile oferite de micul său oraş.

Cele două expresii din titlu subîntind o structură bipartită a romanului. Prima secţiune, şi cea mai consistentă, Sâmbătă seara, aduce în prim plan existenţa lui Arthur, împărţită între slujba de la fabrică şi escapadele din serile de weekend, când îşi întreţine renumele de consumator consecvent de băuturi alcoolice şi de seducător al femeilor căsătorite, „cele mai iubitoare femei”, compensând prin adulter lipsa de tandreţe de acasă. Confirmînd concepţia că o carte bună se vede după cea dintâi frază, primele scene din roman sunt reprezentative, conturând foarte bine cadrul în care personajele vor evolua. Cu cele „unsprezece halbe de bere şi şapte ginuri mici” degustate, Arthur îşi face o intrare în scenă memorabilă: „căzu de pe treapta cea mai de sus până jos”; secvenţa este construită cu precizie cinematografică, prefigurând comportamentul bărbatului pe tot parcursul romanului. Fără a se sinchisi de i