De când se ştie, are o gaură în cap… Undeva, lângă ceafă. Nu-i este foarte clar dacă aşa s-a născut sau dacă l-a dat cineva cu capul de pământ, când era mic.

Părăsit de familie, nu a avut cine să-i spună. Necum să-l îngrijească.

Ca mulţi alţi români, zice şi el că „Revoluţia i-a schimbat viaţa”, Nu s-a îmbogăţit, ba din contră. Dar, beneficiind de capitalul de simpatie de care se bucurau românii la începutul anului 1990, a fost printre primii trimişi, pe banii străinilor, la operaţie în Germania. I-au curăţat atunci osul sfărâmat. L-au cusut, pansat şi trimis în ţară pe perioada cicatrizării operaţiei, urmând să revină, pentru continuare, atunci când starea sănătăţii i-ar fi permis-o.

Din nefericire, Occidentul s-a lămurit repede ce şi cum e cu Revoluţia, simpatia pentru români a disparut ca prin farmec şi Cristian Ion Păun a rămas cu tratamentul la jumătate. Adică, cu gaura din cap acoperită doar de pielea fragilă.

I-au mai rămas două bucurii. Acelea că e, totuşi, în viaţă şi că-şi poate astâmpăra foamea cu “tainul” de asistat social: o pâine şi un borcan de compot pe zi.