Antoine Henri Becquerel, născut la 15 decembrie 1852 în Paris, a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană. Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul „Louis-le-Grand“ din Paris, unde l-a avut profesor, printre alții, pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872, a intrat la Ecole Polytechnique, apoi, în 1874, pregătirea sa se îndreaptă spre Poduri și Șosele. În anul 1891, preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală, iar, în 1896, cercetează fosforescența sărurilor de uraniu. După ce a depus unele preparate radioactive în întuneric, cu o placă fotografică, observă înnegrirea plăcii fotografice determinate de radiațiile probelor de uraniu. Antoine Henri Becquerel a reușit, cu ajutorul experienței cu placa fotografică, să descopere radioactivitatea. În anul 1900, demonstrează şi că razele pot fi deviate într-un câmp magnetic. Becquerel face o serie de experiențe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absorbție a luminii. În anul 1903, Becquerel primește premiul Nobel în domeniul fizicii împreună cu Pierre și Marie Curie pentru munca de cercetare depusă în domeniul radioactivității. Jumătate din valoarea premiului i-a revenit lui Becquerel, iar cealaltă jumătate le-a revenit soților Curie.

Antoine Henri Becquerel, născut la 15 decembrie 1852 în Paris, a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană. Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul „Louis-le-Grand“ din Paris, unde l-a avut profesor, printre alții, pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872, a intrat la Ecole Polytechnique, apoi, în 1874, pregătirea sa se îndreaptă spre Poduri și Șosele. În anul 1891, preia funcția