Dianei îi este ruşine să apară la ziar, să nu râdă colegii de ea. Îi iubeşte pe cei care i-au dat viaţă. Îi ajută în casă şi în aglomeraţia oraşului. Trăiesc foarte modest pentru că orbii în România sunt condamnaţi la exterminare
Florin și Andrișan nu și-au văzut niciodată fetița. Ea a trecut prin cadru dar n-a vrut să apară în poze. E doar un copil, iar viața ei nu a fost ușoară
Sursa: 7EST
Florin Andrișan are 42 de ani, are putere de muncă dar nu-l angajează nimeni. Nici măcar masor
Sursa: 7EST
Pentru nevăzători, a fi precaut este regulă de supravieţuire. Doi orbi din Iaşi au riscat o singură dată şi au primit în dar un miracol: pe Diana, fetiţa lor. Pe care însă, n-au văzut-o niciodată. Tatăl şi-a pierdut vederea de mic, mama a orbit treptat. Fetiţa lor merge la o şcoală bună din Iaşi. Toţi trei se tem de cât de crudă şi rea poate fi, cu ei, lumea.
Fiţele altora, cochilia lor
I-am observat în lumina felinarelor, în plină noapte. Tatăl îşi ţinea de braţ soţia, iar mama se lăsa condusă de fiică, prin întunericul oraşului, pe trotuarul crăpat din spatele gării. La filiala ieşeană a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, conducerea i-a recunoscut imediat: „Sunt familia Andrişan, au o fată mare de acuma, au crescut-o cu ajutorul unui asistent personal”.
Clipeşte din ochii mari şi limpezi, Diana, în vârstă de 12 ani, o fetiţă subţire, care poartă şosete albe şi îşi îngrijeşte părul lung şi blond. Îi este greu de imaginat cum nu văd părinţii ei. „Nu pot să spun cum ar fi. Cred că este ceva foarte neplăcut, nu poate fi descris”, spune fetiţa care insistă să nu îi apară chipul în ziar. Îşi iubeşte şi respectă părinţii, dar îşi menţine dorinţa de a rămâne în umbră. Mama încearcă să desluşească motivele: „Nu ne-a spus nouă că ar fi avut de suferit că noi suntem orbi, dar avem concepţia asta, să fim discreţi. La şcoală sunt şi cop