Muzeul Naţional al Ţăranului Român vernisează la 21 decembrie, expoziţia “Războiul împotriva ţărănimii -Anii colectivizării (1949 – 1962)”.

Un documentar dureros, încă mustind de sângele celor care nu voiau decât să-şi muncească pământul. Pentru acest pământ luptaseră înaintaşii lor la 1907, în cele două Războaie mondiale...

Colectivizarea a fost Apocalipsa lumii ţărăneşti din România. S-a distrus proprietatea, s-au distrus elitele, s-a ucis libertatea, s-a ucis viitorul. În 13 ani, satul românesc a fost trecut prin încercări inimaginabile: tortură, crime, deportări.

Sufletul ţăranului român, cel care crea cântece, dansuri, ştergare, poale, cămăşi înflorate, a fost jupuit, a fost călcat în picioare. Lumea satului s-a schimbat dramatic. 

Totul se pare că a început de aici. “Directiva NKVD NK/003/47 (emisă în 1947 pentru toate ţările lagărului comunist) stipulează la punctul 13: «Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască să fie acoperit prin import».”

A fost o misiune dureroasă, aceasta de a  aduce în faţa noastră imaginea lumii ţărăneşti distruse de comunişti. “Muzeul Naţional al Ţăranului Român îşi împlineşte astăzi o datorie istorică, aceea de a crea o expoziţie pe tema colectivizării, care este experienţa-limită a ţărănimii române în secolul XX., ne spune doctor Mihai Gheorghiu, director general adjunct al MŢR. Ţărănimea română, atât d