Nu te poţi pune cu urgia iernii. Ştim asta prea bine. Însă crizele de acest gen trebuiesc gestionate. Cumva. Aţi văzut cum e la americani. Vine atenţionarea de uragan, oamenii sunt evacuaţi, cei care nu vor semnează declaraţii pe proprie răspundere că rămân unde sunt, se fac provizii de apă şi alimente, proceduri, scenarii de aplicat în funcţie de evoluţia situaţiei. şi gata, se trece la treabă.La noi se închid şcolile după ce trece viscolul, drumurile se închid cu oameni care circulă pe acolo, elevii dorm pe unde apucă, oamenii rămân prin vamă cu zilele, autocarele cu cei care vin acasă stau în câmp 20 de ore, maşinile de deszăpezit sunt nişte camioane care au o lamă în faţă şi cad prin şanţuri ca popicele, iar cei de la Primărie se dau bătuţi şi ne asigură că la anul va fi mult mai bine. Că vor cumpăra freze şi le vor da asociaţiilor de locatari, să umble preşedintele de asociaţie cu freza în vânt ca să adune datoriile la căldură şi lumină pe scară.

Nu mai zic povestea cu este uimitor că aşa e în fiecare an. A nins mult şi sălbatec, iar 400 de oameni au trebuit scoşi din nămeţi într-o singură noapte. Oraşul a fost îngropat în zăpadă, dar, până la urmă, se circulă, în afara aleilor dintre blocuri. Nu a povestit nimeni că nu fac parte din careul de deszăpezire.

Ceva de genul, vedeţi că dacă ninge aţi pus-o! Puteţi merge numai pe strada mare, între blocuri să fiţi sănătoşi, vă descurcaţi. Nu e vorbă, oamenii au ieşit cu lopeţi şi au curăţat singuri aleile, cât au putut şi ei, noroc că mai are târgul ăsta şi oameni harnici. Nu ştiu cine e de vină şi nici nu mă interesează. Cel mai simplu e să spunem că şefii judeţului sau ai oraşelor. Dar când ministrul Duşa ţipă că nu vrea drumuri închise, ăla de lângă el de la drumuri naţionale spune că nu e nimic închis, deşi prin juma de ţară nu se mai circulă. Chiar dacă primul ministru recomandă închiderea drumuri