Trei povesti de viata, emotionante, care vor inmuia orice suflet. Trei familii in pielea carora se regaseste multa lume, si care isi strabat viata ca pe un cosmar, derulat insa dupa propriile porunci: sa nu ceri si sa nu astepti niciodata nimic!
Nu stim daca ati trait vreodata o asemenea stare: sa nu stii sigur daca esti mort, sau esti viu. Asa e si doamna Gheorghita Gogosila, care sta intr-o casa veche din Berceni, si care sare de pe un picior pe altul ca sa se incalzeasca pentru a se dezamorti. Si cand se opreste isi strange in brate, cu jelire, unul dintre nepoti.
“Imi vine sa plang pentru ca nu am nicio cioata sa arunc in soba, iar astia mici dorm cu hainele pe ei. Toate lemnele pe care le culegem de pe drumuri le pastram doar ca sa facem mancare”, murmura batrana.
Oricat de frumoasa ar fi iarna pentru ceilalti copii, pentru micutul Alexandru este testul suprem de rezistenta. “Eu dorm cu caciula si manusi, iar daca tot mi-e frig, il iau in brate pe verisorul meu”, spune baietelul, alintat de bunica “Cabral”.
Pentru cei 11 membri ai familiei Gogosila, care se inghesuie intr-o casuta cu doua camere, sarbatorile de iarna inseamna doar un brad de plastic, gasit de bunic prin gunoaie, anii trecuti, si angheboate primite de la vecini. Desi unii merita cu varf si cu indesat sa vina Mos Craciun. “Sunt cel mai bun la matematica si la sport, iar doamna invatatoare ma lauda mereu, dar nu vine niciodata Mosu’, si mi-a zis mama sa nu mai cer nimic, ca nu avem”, spune Alexandru. Degeaba. Nu-l aude cine trebuie.
Acelasi film, cu protagonisti diferiti. Intr-o casa din ’41, care sta sa se surpe, din Rahova, locuiesc nici mai mult, nici mai putin de 12 persoane! Aceasta este familia Malaele. Nu au lemne de foc, decat un radiator si o soba in care focul nu mai geme decat atunci cand crapa pietrele de frig. Singura urma de ca
