Pentru că vreau să închei acest sezon altPHel en fanfare și tot prin zona francofonă în necazu’ anglofonilor ce tot dau ora exactă în muzică de la Beatles încoace, mă iau în seamă cu rumânu’ ăsta de Vangeli(e)s, ba, pardon, Evangelos Odysseas Papathanassiou. En passant, m-am mai luat de suflețelu’ lui când am căutat să(-mi) confirm, cumva, că Frank Zappa ar fi putut fi de sămânță cel puțin aromân (Zappa sau Zappacostea fiind nume de familie relativ răspândite printre aromânii din Grecia). Dacă acest lucru nu a fost posibil, „momental”, am aflat în cele căutări cum că acest Vanghelie, dimpreună cu fostul lui camarad, Demis Roussos, camarad de „onstromente” în grupul rock grecesc Aphrodite’s Child (cu ceva tentă progressive, pe alocuri), ar fi ambii-amândoi aromâni; cel puțin pe site-urile ce menționează aromâni celebri, cei doi apar la loc de frunte.
Vangelis (a)român? Io zic da dintr-un singur motiv: cum poate să cânte atât de măiastru unul care nu cunoaște notele, n-ar ști să deslușească o partitură (după cum singur a spus-o, în mai multe rânduri), dacă nu ar fi român? Păi, ce știe la modul general un „român”? Mai nimic, dar se bagă’n treabă, mai ales când este stimulat la coarda sensibilă, de parcă ar ști totul, nu? Ar mai fi o posibilitate, dacă Vangelis nu-i român, atunci doar neamu’ lu’ Barbu Lăutaru’ l-ar mai scoate la liman, căci ar fi trebuit să știe ceva carte, să ajungă în vârf într-o societate de performeri. Numai în kakastane, formațiuni pre-statale gen bantustane, din care nu vrem sa ieșim, ferească Sfântul!, este posibil ca unii înzestrați fără școală prea multă să dea tonul. Q.E.D.!
Cum rămâne cu Vangelis? Maaaare artist, mi-a plăcut de pe vremea trupei Afroditei, ce a activat în Paris, Franța, deși trupa era de mult prea-melancolică după gustul meu (vezi Rain and Tears, It’s Five O’Clock, Spring Summer Winter and Fall, The End Of The Wo
