Cu ceva ani in urma, un preot mi-a povestit cum, aflandu-se spre finalul Postului Mare, a auzit-o pe sotia sa spunand ca abia asteapta sa vina Sfintele Pasti pentru a manca o bucata de cozonac. Replica prietenului meu a fost prompta: "In loc sa te bucuri de Invierea Domnului, de aceasta sfanta sarbatoare, tie la mancare ti-e gandul? De asta astepti tu Pastile?" Si poate ca ar fi ramas asa, oarecum suspendat, dialogul celor doi soti, daca de fata nu ar fi fost un tanar teolog care, cu o candoare specifica unei inimi de copil, il interpeleaza prompt pe parinte: "De ce o amarasti pe sotia ta? Nu vezi ca tu nu ai bucuria pe care ea o are asa, simplu, gandindu-se la cozonacul de Pasti? Ce-i mai important, sa ai pretentia ca simti si gandesti teologic praznicul sau sa traiesti orice bucurie pe care ti-o aduce sarbatoarea, fie ea si generata de bucatele ce se pot manca la sfarsitul unui post?" S-a smerit atunci parintele si si-a asumat intrutotul morala, care ar suna cam asa: "E mai bine sa fii onest si sa te bucuri chiar si de lucrurile materiale decat sa tinzi, in mod artificial, pe inaltimi spirituale percepute prin ochiul ratiunii, nu prin cel al inimii". Mi-am adus aminte de aceasta intamplare, desi au trecut de atunci aproape 15 ani, in momentul in care am lecturat o carte oarecum inedita: "Mancaruri de sarbatori", publicata de doamna Garoafa Coman la Editura Bizantina. Cartea a fost lansata ieri, la Libraria Doxologia din Iasi, eu fiind invitat sa rostesc, cu acest prilej, cateva cuvinte din perspectiva teologului, in completarea unei prezentari, cea de specialitate, a prietenului Marius Cristian, editorul "revistei virtuale de gastronomie reala" de la costachel.ro. Daca ne-am obisnuit, dupa 1990, sa gasim multe carti care sa includa retete pentru perioadele de post (chiar d-na Coman fiind autoarea unui volum, "Mancaruri si dulciuri de post", care a cunoscut mai mult