- Social - nr. 244 / 15 Decembrie, 2012 In seara de Craciun, sufletele tuturor credinciosilor crestini se simt infiorate de o sfintenie, ce vine de undeva de departe prin veacuri, cucerindu-le prin vestea minunata a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Minunea intruparii Fiului lui Dumnezeu, descoperita in Sfanta Scriptura si slavita in imnurile liturgice ale Bisericii Ortodoxe Romane, a inaripat fantezia creatoare a melozilor populari romani, care au imbracat in colindele de Craciun si in cantecele de stea toata sensibilitatea religioasa, cugetarea, evlavia si trairea crestineasca a poporului romanesc. Fara sa formuleze teologic adevarurile de credinta sau sa decreteze dogme noi, colindele religioase romanesti respira puternic duhul crestin, fiind prelungiri firesti ale cantarilor de strana din care s-au inspirat si pe care le-au adaptat la nevoile psihologice ale poporului nostru, la nivelul intelectual si pe intelesul acestuia. Spiritualitatea taranului bazata pe o traire ancestrala se manifesta cu precadere prin forme de exprimare orala, transmisa in lungul sir al generatiilor, timpul estompandu-se in simboluri invesmantate in formule religioase. Solstitiul de iarna, sarbatorit si de populatiile primitive din timpuri imemorabile, devine al Nasterii Mantuitorului, de marcare a unui nou ciclu de activitate umana. De altfel, de trecerea dintre ani sunt legate organic cele mai frumoase creatii ale spiritualitatii taranesti, exprimate sub forme diferite: mersul dupa colacei in Ajunul Craciunului, colinda dominata de o conceptie pastorala, plugul purtat de-a lungul satului, jocul "turcii”, lasarea portii deschise pentru cumpana dintre ani. Felul de a-si construi casa, de a se imbraca conform traditiei dacice, comprima originalitatea specifica a poporului nostru, prin care isi atesta continuitatea. Datinile si colindele de Craciun ne coplesesc prin bucuria care se