Oamenii de cultură Ion Deaconescu şi Constantin Barbu, alături de ing. Paul Tudor, cei care s-au implicat în tipărirea a 25 de volume din opera inedită a lui Cantemir, vor oferi în 2013 un exemplar de lux şi Papei Benedict al XVI-lea, după ce alte seturi din Integrala Cantemir au ajuns la liderii de la Kremlin şi la premierul Victor Ponta

După ce au tipărit 25 de volume din opera lui Cantemir, trioul oltenesc Deaconescu – Barbu – Tudor – urmează să aducă în România alte mii de pagini inedite ce aparţin lui Dimitrie Cantemir. Acest subiect, dar şi altele au constituit, firesc, subiectele principale ale convorbirii GdS cu scriitorul Ion Deaconescu.

I.J.: Sunteţi cunoscut ca poet, prozator, eseist, traducător, jurnalist, preşedinte al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu“... Privind retrospectiv, într-o ierarhie personală, care dintre aceste preocupări aţi situa-o pe primul loc? Şi de ce?

I.D.: Poate, cea de poet. De ce? Pentru că am publicat peste 30 de volume de poeme în româneşte, dintre acestea nouă fiind traduse în franceză, engleză, italiană, macedoneană, sârbă, maghiară, la prestigioase edituri din Europa.

Cioran numea poezia „ceea ce loveşte ca un cuţit în inimă“, fiind chiar ecoul rugăciunii, şoapta vântului, zâmbetul copilului, picătura de rouă. E o meserie dificilă, cea de poet, o sărbătoare a sufletului aureolat de miracolul emoţiei, căci poţi deveni fericit după lectura unui poem reuşit. Dacă ai fost învins o dată, de două ori, de nu ştiu câte ori, e vremea să iei în mână o carte de versuri. Pentru că la suferinţă se răspunde cu dragoste, cu vorbe frumoase, cu încredere. Valoarea unui lucru ori fapt o afli doar când plăteşti pentru el. Uneori, doar poezia te mai poate salva de la destrămarea cotidiană.

Comunităţile româneşti din Sudul Dunării nu sunt ajutate de România

I.J.: O altă preocupare a dumne