Daca n-ar fi de plans, ar fi de ras: dupa ce in 2008 poporul a votat covarsitor, vreo 90%, pentru reducerea la 300 a numarului de parlamentari, in cadrul singurului referendum cu cvorum de prezenta validat dupa 1990, iata ca in 2012 ne-am trezit cu un Parlament de aproape 600 de senatori si deputati.
Am jelit cele 7,4 milioane de voturi desconsiderate in vara, dar pe cele vreo 9 milioane date in 2008, de ce nu le jeleste nimeni?
Sa zicem merci, pentru ca numarul maxim de parlamentari pe care l-ar fi putut genera actuala lege ar fi fost de 900, daca, sa zicem, un partid ar fi reusit sa inchida toate colegiile.
Si zau ca n-am fost departe de aceasta situatie. Pe de alta parte, ma intreb, ce ar fi fost pe un vot uninominal curat, intr-un tur de scrutin, cel visat de Crin Antonescu si Victor Ponta? O majoritate de 90%, de s-ar fi inverzit de invidie nord-coreenii.
Un parlamentar costa cam 80 de mii de euro pe luna, bani care includ de la indemnizatie si diurna, la secretare si lefurile angajatilor din biroul parlamentar. Unde mai pui ca pe noii parlamentari nu-i mai incape Casa Poporului. La propriu.
Cateva scaune in plus, ca la parastas, vorba lui Sorin Ionita, se mai pot pune. Dar ce faci cu masinile, de exemplu?
Dar macar de ar fi naibii eficient acest mamut legislativ. Macar de am avea un Parlament care, parafrazand un cantec cunoscut, sa urce tara pana la cer. Componenta lui exclude o asemenea varianta.
Legislativul acesta este efectul unui vot isteric negativ, fie impotriva guvernarilor Boc si a lui Traian Basescu, fie impotriva actualei Puteri, fie impotriva amandurora. In aceste conditii, ultimul lucru care a contat a fost profilul candidatului.
Asa se face ca avem in acest Parlament doi condamnati definitiv pentru fapte penale, vreo 20 de cercetati penal, intre care c
