Ediţia din acest an a Campionatului European de handbal feminin din Serbia, dar mai ales rezultatele înregistrate de naţionala României au demonstrat cât se poate de clar că selecţionerul Gheorghe Tadici va avea mult de muncă pentru a reface o echipă asemănătoare celei cu care a obţinut argintul mondial în 2005, în Rusia. Managerul echipei HC Zalău a încercat şi la echipa naţională ceea ce face de mult timp la formaţia de club, să îmbine experienţa cu dorinţa de afirmare a unor jucătoare tinere. Nivelul unui turneu final de Campionat European este însă mult mai ridicat decât al Ligii Naţionale, iar o parte dintre “tricolore” au fost depăşite parcă de eveniment.

Au fost momente bune pentru echipa naţională (o primă repriză cu Rusia, meciurile cu Islanda şi Spania), dar şi momente mai puţin reuşite, unele chiar sub aşteptări, gândindu-ne la ultimele două dispute, cele cu Ungaria şi Germania, ambele pierdute de “tricolore”.

Declaraţia selecţionerului Gheorghe Tadici dinaintea meciului cu Germania: “Federaţiei Române de Handbal trebuie să se gândească bine ce vrea: o echipă naţională competitivă sau un campionat cu multe straniere” ar trebui să le dea de gândit la modul cel mai serios oficialilor federaţiei. Ceea ce spunea în urmă cu câteva luni şi antrenorul Mărgulescu după un meci susţinut cu CSM Bucureşti la Zalău, că “Oltchimul aduce mult deserviciu echipei naţionale”, s-a putut observa foarte bine la Europeanul din Serbia.

După calificarea în grupele principale, România avea de susţinut trei “finale”, din care a câştigat-o doar prima, cea cu Spania. Deşi a pierdut disputa cu Ungaria, 19 – 25, România mai avea o şansă de a juca pentru stabilirea locurilor 5 – 6 dacă ar fi învins Germania. A pierdut însă şi ultimul meci de la Campionatul European, 23 – 25 în faţa nemţoaicelor care aveau la un moment dat avans chiar şi de opt goluri, 18 – 10 în m