În urmă cu 20 de ani, spectacolul s-a jucat la Naţionalul bucureştean în timpul mineriadelor. Acum, regizorul l-a reluat la Opera din Iaşi, oglindind o Românie actuală, „într-o criză politică teribilă, după alegeri“.

Andrei Şerban a montat prima dată „Troienele“ după Euripide, în urmă cu aproape 40 de ani, pe scena Teatrului „La MaMa“, din New York, iar în 1990 a realizat spectacolul şi în ţară, la Teatrul Naţional Bucureşti, ca parte a celebrei „Trilogii antice“. Trilogia, care a inclus spectacolele „Medeea“, „Electra“ şi „Troienele“, a schimbat atunci, în 1990, direcţia teatrului românesc.

„Întotdeauna fac altceva când reiau un spectacol – acesta trebuie să vorbească despre momentul actual. În ’90, când repetam la Teatrul Naţional, erau minerii afară, aduşi de Ion Iliescu, în Piaţa Universităţii. Înăuntru, în spectacol, soldaţii greci asediau publicul. Era o insurecţie armată în interior, care era oglinda a ceea ce se întâmpla afară. Ce timpuri revoluţionare, ce emoţii, am trăit atunci!“, şi-a reamintit Andrei Şerban, pentru „Adevărul“.

„Acum, după alegeri, ce se întâmplă în România este teribil: ţara trece printr-o criză nemaipomenită, chiar mai mare decât în 1990. E o schimbare de situaţie, în care nu se ştie ce va fi şi care va fi destinul României“, a punctat Andrei Şerban.

MINERII – AFARĂ, ASEDIU ÎNĂUNTRU

„Până acum, am făcut acest spectacol numai cu actori de teatru, cu toate că e o operă cântată în întregime – nu e niciun cuvânt vorbit ca la teatru. Muzica extraordinară e compusă de Liz Swados, cu care am început să colaborez acum 40 de ani“, a explicat Andrei Şerban.

Spectacolul de la Iaşi se joacă pentru prima dată cu o orchestraţie amplă, realizată de Lucian Maxim, dirijor care devine percuţionist şi joacă în „Troienele“. La premierele de pe 13 şi 15 decembrie a fost invitată, la Iaşi, compozitoarea Liz Swados.

@