După ce a pierdut toate confruntările electorale de anul acesta - de două ori prin intermediari, la alegerile locale din vară şi la cele parlamentare de pe 9 decembrie şi o dată prin neprezentare, le referendumul de revocare - Traian Băsescu a încercat să câştige pacea postelectorală. Sugerând, cu o vehemenţă regizată, că nu îl va mai desemna pe Victor Ponta pentru funcţia de prim ministru, oricare va fi rezultatul alegerilor, Traian Băsescu a indus un element suplimentar în campanie şi a deturnat dezbaterea publică. De ce să fi făcut asta? Mai ales că astfel ar fi putut întări votul anti ARD. Poate pentru că, intuind rezultatul votului, deloc surprinzător câtă vreme 99% din sondajele de opinie îl anunţau, crea astfel condiţiile pentru o negociere de pe poziţii relativ avantoajase cu USL. Odată cu insinuarea în dezbaterea publică a informaţiilor privind întâlnirea "informală" de miercuri seara de la palatul Cotroceni, ieşirile de campanie ale lui Traian Băsescu capătă un sens. Faptul că informaţiile privind această întâlnire vin toate pe filiera Cotroceni, de la sceneta înmânării foii de hârtie lui Martin Schulz la fotografia de grup de la finalul Consiliului european de vineri până la "dezvăluirea" întâlnirii în media, dau seama despre un scenariu menit să deturneze dezbaterea publică de la analiza victoriei tranşante a USL la manevrele de culise. În doar câteva zile USL a fost pus în defensivă?

Pare destul de probabil că în acest fel Traian Băsescu a încercat să-şi conserve funcţia de preşedinte şi să câştige timpul necesar pentru a declanşa contra-atacul. Toată punerea în scenă de la Bruxelles, urmată de convocarea la aceeaşi oră a tuturor partidelor reprezentate în parlament, indică intenţia de a sugera controlul puterii. Ca şi în momentul imediat următor suspendării din vară, liderii USL nu au riscat să se aventureze într-o confruntare al cărei ecou inter