Nu insist pe semnificaţia cuvântului „curvă” – aveţi un DEX pe acasă, găsiţi pe net ori la bibliotecă – ci pe semnificaţiile acestui termen în limbajul argotic (vezi „Dicţionar de argou al limbii române”, autor George Volceanov): „curvă, curve s. f. 1. prostituată. 2. soţie adulteră. 3. nimfomană. 4. om ipocrit. 5. măsea cariată”. Alegeţi dumneavoastră ce sinonim (cuvânt sau grup de cuvinte) din suita enunţată mi sus vreţi şi meditaţi. Cât mai profund posibil, rumegaţi ideea că, mai mult decât posibil, românii „au fost făcuţi încă o dată”. Pe fondul urii, dispreţului sau antipatiei (normale, de altfel) faţă de PDL, pe fondul fricii că megapopulistul D.D.-u’ Semizeu’ va acapara putere (aproape a făcut-o, existând 68 de parlamentari „vânzători de iluzii”), oamenii au ieşit la vot, punându-şi speranţele în USL. În seara votului, actualul (şi viitorul premier) al României, Victor Ponta, a aruncat nişte vorbe-n vântul tras de SUA şi UE asupra noastră: că demarează negocierile cu UDMR. Imediat, liderii PNL (toată stima pentru gestul făcut) au anunţat că nici nu se pune problema unei coabitări guvernamentale cu cel mai maleabil, mai oportunist şi mai făţarnic partid din câte a dat acest pământ (nu spun stat, căci se supără pe mine vechile populaţii fino-ugrice). Imediat au început discuţiile în sânul USL: social-democraţii sunt dispuşi la atragerea ungurilor de partea lor (avansând chiar ideea „lăsării” unui minister în ograda deloc săracă a acestor profitori), însă liberalii nu prea vor să audă de asta. Au promis electoratului lor (aşa, mai rarefiat, cum este el) că nu se va mai trage la rame în aceeaşi barcă alături de unguri. Acum vor să se ţină de cuvânt… sperăm!

Este dubios de ce insistă totuşi liderii PSD cu atragerea UDMR de partea alianţei câştigătoare a alegerilor. Ori (li) se impune din exterior – ceea ce este de un mare rahat de porc –, ori se urmăreşte