Creierul "dă voce", generează impresia sonoră a ceea ce oamenii citesc, sau atunci când vorbesc cu ei înşişi. Vocea interioară este interpretată de creier ca pe oricare alta provenită din exterior, spun cercetătorii francezi. Vocea interioară care ne însoţeşte în gând pe tot parcursul zilei este binecunosctuă tuturor. O echipă de experţi de la Centrul de Cercetări în Ştiinţe Neuronale din Lyon şi de la Centrul Medical Universitar din Grenoble au reuşit să descifreze misterul originii ei, precum şi a modului în care este ea percepută, scrie lefigaro.fr. Cercetătorii francezi auau monitorizat patru adulţi care sufereau de o formă severă de epilepsie. Aceşti pacienţi au avut, în timpul tratamentului şi în perioada de monitorizare medicală, electrozi implantaţi în creier. Astfel, medicii au putut să obţină semnale excelente pentru encefalogramele realizate. După ce au reperat în cortexul auditiv zona care reacţiona la sunetul vocilor exterioare, exprimate în mod real, cercetătorii le-au cerut voluntarilor să citească, în linişte, un text pe ecranul unui monitor, fără să le ofere alte instrucţiuni, conform studiului publicat în „The Journal of Neuroscience”. Oamenii de ştiinţă au realizat că aceleaşi zone din creier analizează vocile exterioare şi cea interioară, manifestată la lectura în gând, argumentând prin observaţii faptul că gândirea este verbalizată. „Pentru prima dată, graţie acestui studiu, am putut «să vedem» în timp real urma lăsată în creier de această mică voce interioară”, a declarat Jean-Philippe Lachaux, coordonatorul studiului. „Nu ne aşteptam să o descoperim, pentru că este vorba de un fenomen imaterial. Creierul creează sunetul pornind de la nimic, la fiecare cuvânt”, a adăugat el. De ce gândurile au voce Asocierea dintre sunete şi cuvintele pe care învăţăm să le pronunţăm atunci când suntem copii, când începem să vorbim. Ulterior, când începem să cit