După victoria zdrobitoare a USL de la recentele alegeri parlamentare, preşedintele se agaţă cu disperare de orice ca să mai supravieţuiască politic. Ieşirile sale belicoase pe sticlă, seară de seară, de dinaintea scrutinului de la 9 decembrie nu prea au servit cauzei ARD şi, practic, l-au făcut, pe el însuşi, şi mai odios în percepţia populaţiei. Probabil, votul masiv antibăsist l-a mai adus cu picioarele pe pământ, arătându-i cât de jalnic a fos în comportamentul său suburban, de şef de stat, ajuns agent electoral pentru o cauză deja compromisă. Apoi, „jucătorul” a amuţit. Crunta realitate electorală i-a luat piuitul. Rămas fără coledzi (care acum, culmea obrăzniciei, îi mai şi impută amestecul perdant în bătălia pentru voturi PDL), încearcă disperat sprijin în exterior. A clocit scrisoarea pe care, ajuns zilele trecute la Bruxelles, a înmânat-o mărimilor CE şi PE. Cam bănuim ce a înşirat el pe acea hârtie: că e presat, ameninţat cu o nouă suspendare, că reacţiunea USL vrea să-i ia din mână serviciile şi instituţiile „independente”, adică dependente de potlogăriile lui aşa-zis instituţionale.
De la Bruxelles s-a întors acasă cam pleoştit. Dl Durao Barroso i-a spus diplomatic să mai renunţe la belicisme şi să încerce să coabiteze cu noua putere executivă. Mai mult, i-a reiterat că alegerile au fost corecte, că votul popular e suveran şi că Bruxellesul îl mai ţine, ce şi ce în braţe, dar că doreşte în aceeaşi măsură să coopereze şi cu Victor Ponta şi cu viitorul guvern susţinut de majoritatea câştigătoare a alegerilor.
Oricât ar fi de orbit de grandomanie şi de ură, Băsescu a înţeles, în sfârşit, că nu mai are loc de întors: Bruxellesul îl apără de primejdia suspendării, dar îl sfătuieşte să se încadreze în limitele Constituţionale. Altfel, generează o nouă criză politică, devastatoare în condiţiile actuale pentru evoluţia ţării. Şi-a călcat pe
