În 1989, toate ţările socialiste au trecut la democraţie paşnic, mai puţin România, unde revoluţia a făcut victime. De ce? Un general specialist în contrainformaţii, pe care o să-l numim fictiv Ioan Gez, ne-a dezvăluit că Ceauşescu fusese convins, în decembrie, să-şi dea demisia şi să fugă în Iran cu 24 de tone de aur. Plecat pe 18, dictatorul a fost păcălit că în ţară lucrurile au reintrat în normal, astfel că două zile mai târziu s-a întors la Bucureşti. Urmarea o ştim cu toţii: dictatorul a fost împuşcat, iar aurul “s-a evaporat”. În 1989, toate ţările socialiste au trecut la democraţie paşnic, mai puţin România, unde revoluţia a făcut victime. De ce? Un general specialist în contrainformaţii, pe care o să-l numim fictiv Ioan Gez, ne-a dezvăluit că Ceauşescu fusese convins, în decembrie, să-şi dea demisia şi să fugă în Iran cu 24 de tone de aur. Plecat pe 18, dictatorul a fost păcălit că în ţară lucrurile au reintrat în normal, astfel că două zile mai târziu s-a întors la Bucureşti. Urmarea o ştim cu toţii: dictatorul a fost împuşcat, iar aurul “s-a evaporat”.

Generalul Gez, specialist în contrainformaţii, a condus structuri informative româneşti pe teritoriul unor ţări occidentale înainte de Revoluţie şi a fost ordonator de credite, având drept de semnătură pentru conturile structurilor pe care le conducea. Iată ce ne-a povestit: “Pe 3 decembrie, la Malta, se hotărâse deja soarta României: Ceauşescu trebuia să plece. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni au decolat două avioane care au făcut două transporturi secrete, unul către Kiev, altul către Teheran. Fiecare aparat avea la bord câte 12 tone de aur. Primul era destinat ruşilor, ca preţ al libertăţii pentru Ceauşescu. Al doilea trebuia să fie luat câteva zile mai târziu de la Teheran de familia dictatorului, care urma să plece spre Chile, ţară în care să se stabilească. Ruşii voiau o revo