Materia fiscalitatii este, fara indoiala, printre materiile supuse modificarilor celor mai frecvente. Codul fiscal este printre exemplele cele mai cunoscute si cele mai nefericite din acest punct de vedere. Este atat de cunoscut si acceptat acest aspect, incat, pentru actorii vietii economice, persoanele fizice sau juridice, modificarea a devenit regula, iar nu exceptia. Si mai regretabil este faptul ca aceste modificari aduse legislatiei fiscale sunt, de cele mai multe ori, diametral opuse: asupra a ceea ce se propune astazi, se revine maine si se adopta in ziua urmatoare.

Numai in ultimele zile, pentru a da un exemplu recent, dar neizolat, autoritatile responsabile in domeniul fiscalitatii au hotarat cresterea impozitelor si taxelor locale, au respins aceasta crestere, pentru ca, la data scrierii acestor randuri, sa se decida definitiv cresterea acestora. Aceasta, dupa ce, in prealabil, la aceast proiect se renuntase cu o luna in urma.

Poate fi aceasta atitudine oscilanta a autoritatilor fiscale cu privire la aceeasi problema sanctionata juridic?

In Franta, jurisprudenta a creat un mecanism specific de aparare a contribuabilului impotriva inconsecventei autoritatilor fiscale. Astfel, contribuabilul are posibilitatea de a opune autoritatii propria ei interpretare, atunci cand aceasta este favorabila normei juridice interpretate. Mai precis, atunci cand in fata unei situatii de fapt similare, autoritatile fiscale aplica legea intr-o interpretare diferita fata de o interpretare anterioara, contribuabilul are dreptul sa se prevaleze de interpretarea anterioara a autoritatii, in cazul in care aceasta este mai favorabila.

Prin urmare, organul fiscal este tinut de propria atitudine, sau, altfel spus, propria atitudine ii este opozabila in situatii similare. In acest mod, se pastreaza gradul de previzibilitate al actiunilor autoritatilor fisca