Sub titlul "În Republica Moldova timpul s-a oprit" cotidianul francez Le Monde publică un lung reportaj realizat de trimisul special Mirel Bran. "O ţară ruptă în două, între Est care reprezintă trecutul şi Vest, viitorul, care rămâne cea mai săracă din Europa chiar şi la 20 de ani după ce şi-a cucerit independenţa".
Ziaristul e izbit de la bun început de "acest miros care-i aduce aminte de comunism, şi anume un amestec de păcură sovietică cu ceva mai agreabil, un pământ negru şi mineral care face parte din bogăţia acestei ţări aflate la doar trei ore de zbor de Paris".
Le Monde îşi invită aşadar cititorii s-o ia pe urmele fotografului iberic cu toate că acesta descrie şi el "o tară gri, fără prea multe lumini seara la ţară şi în care simţi că trăieşti într-o altă epocă". Statuile lui Lenin sunt încă numeroase, "o amintire încă dureroasă din epoca stalinistă când o bună parte din moldoveni a fost deportată în Siberia.
Fostul teritoriu românesc a fost anexat de URSS apoi şi-a căpătat independenţa în 1991", reaminteşte Le Monde subliniind cazul Transnistriei, "o regiune rusofonă care s-a autoproclamat independentă cu sprijinul Moscovei". De două decenii "Moldova îşi caută identitatea între Est, care reprezintă trecutul său, şi Vest, perceput ca un viitor prosper".
Ţara este de asemenea un adevărat "cocktail etnic", populată în mare parte din etnici români dar şi ruşi, găgăuzi, câţiva romi şi germani. Românofonii visează tot mai mult la o reunificare cu patria-mamă, aderarea României la UE în 2007 făcând ţara vecină să fie foarte atractivă.
De altfel, mai scrie acelaşi Mirel Bran în Le Monde, "România furnizează paşapoarte tuturor moldovenilor care pot să-şi demonstreze originile româneşti. În schimb, rusofonii preferă să voiajeze în sens opus, mai degrabă spre Moscova unde speră să-şi găsească un loc de muncă ce le lipseşte în Moldova
