Spaniolii, bugetari sau angajaţi în sectorul privat, nu mai pot conta pe plată pentru munca depusă, descurcându-se din venituri sporadice, dar continuă să lucreze în speranţa că vor încasa banii din urmă şi evită să se plângă pentru a nu-şi pierde locurile de muncă.
Spania trece prin cel de-al patrulea an consecutiv de criză economică, iar angajatorii, fie ei companii private sau regii publice, nu reuşesc să-şi plătească angajaţii la timp, potrivit unui reportaj realizat de New York Times.
"În zilele când eşti plătit, este ca şi cum soarele ar fi răsărit de trei ori. Este o zi plină de bucurie", spune Ana Maria Molina Cuevas (36 de ani), care lucrează de doi ani la o fabrică de ceramică din Valencia şi are de încasat aproape 10.000 de euro de la angajator în contul salariilor neplătite. Compania este în faliment.
Persoanele aflate în această situaţie continuă să meargă la muncă, din speranţa că îşi vor încasa banii din urmă şi totodată de teamă că nu vor găsi un alt job.
Majoritatea perseverează şi evită să se plângă, refuzând să spună la ce companii lucrează pentru a-şi proteja angajatorii şi locurile de muncă, şi încearcă să facă faţă cheltuielilor prin cecurile primite ocazional şi plăţile parţiale încasate la date neregulate, fără a avea vreo certitudine că vor mai recupera datoriile de la angajator.
Spania are cel mai ridicat şomaj din zona euro, de 25%, care a continuat să crească şi după implementarea mai multor măsuri de flexibilizare a pieţei muncii.
"Înainte de criză, un angajat ar fi lăsat poate o lună să treacă fără plată, apoi ar fi schimbat locul de muncă. Acum, aceasta nu mai este o opţiune. Oamenii nu mai au unde să se ducă şi sunt speriaţi. Le e frică până şi să se plângă", comentează Jose Francisco Perez, un avocat care reprezintă angajaţii neplătiţi din zona Valencia. @N_P
