Unii vin din altruism. Unii, să-şi ajute un prieten, o rudă. Alţii, pentru propria sănătate. Mulţi, însă, dintre timişorenii care fac coadă la Centrul de Tranfuzii Sangvine nu vin neapărat din spirit civic. Sau nu numai din spirit civic. Vin şi de nevoie. În urma unui calcul pragmatic: 400 de mililitri pentru şapte bonuri de masă a câte nouă lei.
Suntem săraci, dar mândri
L-am observat de cum am intrat în clinică. Aştepta, în picioare, aprobarea asistentei.„Nu, eşti prea slab!” a venit – parcă automat, atunci când l-a văzut – răspunsul acesteia. Douăzeci de minute mai târziu, l-am găsit întins pe o banchetă. „Am ameţit şi am căzut. Nu au vrut să mă lase, la început, să donez dar am rugat-o pe doamna să încerce. Am donat, şi când m-am ridicat am picat pur şi simplu. Când simt că ameţesc, caut puncte de sprijin cu mâinile. Acum nu ştiu de ce nu am reuşit...”.Florin Vlaj mi-a spus că este pentru prima dată când donează sânge. L-am întrebat de ce face asta. S-a apropiat mai mult de mine şi mi-a şoptit: „Pentru bonuri. Pentru ce altceva?”. A fost singurul care a recunoscut. Atitudinea lui a fost firească, cum este şi normal să fie. Nu este timişorean decât prin adopţie: „Am venit pe jos din Petroman. Ştii unde-i, nu? Am venit cu un prieten. Era să avem şi accident, pentru că am venit pe marginea drumului. Acum merg la Constanţa, la fata mea. Am tren la două”. „Unde mergi? La Constanţa? Acum?,l-a întrebatasistenta, în timp ce îi punea câteva linguriţe de zahăr într-un pahar de plastic. „Să vină fata la tine!” , continuă femeia. Bărbatul s-a întors spre mine şi a spus şugubăţ: „Nu poate, are doi ani”. A terminat paharul de apă îndulcită, primit de la asistentă, şi s-a ridicat. Aceasta i-a spus, în timp ce-i arăta unde trebuie să ajungă: „Să nu uiţi să treci pe la colegul meu, acolo în capătul holului, să semnezi şi să-ţi iei tichetele”. @N_
