Nici nu ştiu cum să numesc ceea ce s-a petrecut ieri la Palatul Cotroceni. O farsă de numai 20 de minute? O parodiere a unui proces democratic, constituţional? Un nou act de ignorare, de sfidare din partea preşedintelui Băsescu a Constituţiei, a normelor democratice, a voinţei ferme a electoratului, a cutumelor? Aşa-zisele consultări cu toptanul, desfăşurate într-un palat unde s-a interzis accesul presei, de parcă era acolo o petrecere privată, au arătat ca şi cum Băsescu ar fi fost un cioban care-şi număra iute oile la strungă. Am spus-o şi în comentariul de ieri şi o repet: consultarea tuturor partidelor putea avea loc doar "dacă nu exista o majoritate parlamentară absolută". Or, aceasta (67%) exista deja, o deţinea USL. Chiar şi Băsescu, semnând apoi decretul de desemnare a lui Victor Ponta, a făcut-o" potrivit art. 103 din Constituţie" pe care, până ieri, l-a tot invocat pe dos, ca o moară stricată, jurându-se că nu-l va desemna pe "porcul","incapabilul", "prostul" şi "antieuropeanul" lider al PSD şi copreşedinte al USL.
Ce rost a mai avut, atunci, convocarea la "consultări" a ciupercăriei de grupări strecurate pe uşa din dos în Parlament? Până şi a lui "ăla mic, cu capul mare", Aurelian Pavelescu, cel care se înalţă pe vârfuri oriunde vede un microfon, zicând că "a băgat aripioara PNŢCD în Parlament"? În principal, un singur rost. Băsescu a vrut să alinieze partidele în faţa sa, să le arate că tot el e jupânul şi să inducă populaţiei sentimentul fals că e infailibil. Se vrea în continuare jokeu călare pe ţară şi crede că o mai poate cravaşa ca pe o mârţoagă bicisnică. Că Băsescu vrea aşa ceva, că vrea o umbrelă pentru camarila sa ("Ocrotiţi Opoziţia!": ce vrea să zică altceva?), asta îl priveşte. Că vrea să-şi lipească pantalonii de fotoliul prezidenţial, purtându-se în continuare discreţionar, fără a fi suspendat, şi asta îl priveşte.
Dar
