„A trăi împreună cu alţii înseamnă a descoperi adevărul propriului eu: atâta vreme cât cineva trăieşte singur, se poate chiar înşela că este bun, că ştie să iubească şi este capabil să uite ofensele; însă, trăind împreună cu alţii, începe să descopere puţin câte puţin un eu diferit şi neprevăzut, plin de limite şi de egoism, de dorinţe insaţiabile şi de frustrări, plin de gelozie, de ură şi de agresivitate.” (Amedeo Cencini)
Nu crede şi nu cerceta, gândeşte!
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc.” L. Blaga
Ce au în comun Moş Crăciun şi „mântuitorii” politici aşteptaţi de romani? Faptul că nu există… Dar, ca orice mit, şi acestea ne însufleţesc şi ne fac să ne gândim că mai există o şansă. Poate că nu ne-am gândit niciodată cu seriozitate ce fel de şansă aşteptăm. Atât Moşul cât şi politica ne fac să devenim, dacă nu poeţi, măcar visători. Visăm la o lume mai bună, pentru că ne place „să fie bine, să nu fie rău”, nu pentru că lumea în sine ar reprezenta pentru noi altceva decât o noţiune abstractă. Sigur, fiecare visează în funcţie de propriile posibilităţi, căci stimulul exterior este umil şi este acelaşi. Visăm la o lume mai puţin meschină, mai dreaptă, în care laptele şi mierea se împletesc în râuri delicioase curgând pe străzile democraţiei. O lume în care „cel de sus” să se îndeletnicească doar cu umplerea traistelor celor mulţi, dându-le locuri de muncă, sau mai degrabă, doar bani. Ceea ce nu ştim este ca laptele şi mierea în exces pot dauna grav sănătăţii. Sigur, nu este nici pe departe cazul nostru, însă fierea pe care o înghiţim în loc de miere este în mare parte datorată propriilor alegeri.
Toţi vorbim despre schimbare, fără a face însă ceva concret în acest sens. Nu am înţeles încă faptul că stă în puterea fiecăruia să facă o diferenţă, oricât de mică. Aşteptând la infinit din partea al