Berea este fără îndoială cea mai consumată băutură alcoolică de către bucureşteni. Un studiu sociologic relevă faptul că mai mult de 50% din bucureşteni au băut cel puţin o bere în ultima lună, iar din aceştia 80% spun că au băut-o săptămâna trecută. Cu toate acestea, oricât de populară este astăzi, berea nu a fost întotdeauna atât de apeciată de locuitorii Capitalei.

În zilele noastre toată lumea o bea. În baruri şi cluburi, în restaurante şi binenţeles, acasă, unde cantitatea se dublează în zilele cu meciuri de fotbal. Totuşi noi nu suntem o ţară cu tradiţie de băutori de bere precum Belgia sau Germania. Începuturile au fost mai grele, însă în prezent statisticile ne spun că ne descurcăm de minune.

Dacă în Moldova, licoarea era cunoscută şi apreciată încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, la noi, în Ţara Românească berea era considerată o băutură inferioară, savurată doar de cei mai săraci.

Prima bere fabricată în Bucureşti a fost făcută de un nobil neamţ, Johann Kube, care în 1806 reuşeşte să obţină o aprobare specială de la Comitetul de ocupaţie rusească pentru producţia în masă a licorii bahice. Cum bucureştenii nu se dădeau în vânt după ea, fabrica producea bere în special pentru consumul europenilor aflaţi în Bucureşti cu afaceri sau în misinuni diplomatice, până în 1821, când în timpul “zaverei” a fost mistuită de flăcări.

După moartea industriaşului german, fabrica recent reconstruită în afara oraşului rămâne moştenire unui alt membru al familiei, Andrei Kube, iar afacerea stârneşte interesul autorităţilor. Departe de a avea intenţia de a ajuta afacerea, municipalitatea impune asupra fabricii taxe severe şi numeroase obligaţii, printre care interzicerea folosirii grâului, orzului, meiului şi porumbului acestea fiind considerate "bucate pentru hrana norodului", iar dintre celelalte se stipulează că pot fi folosite "numai bucat