După ce am aflat că în hârtiuţele date de Traian Băsescu lui Martin Schulz era un un protocol între „guvernator” şi candidatul la şefia Guvernului, mă întreb, până la urmă, cine a dat ţării premier? Gorjenii, întreg poporul sau Traian Băsescu? Las baltă întrebarea fiindcă oricum nu mai contează. Am învăţat o lecţie despre pace, cred. Adică ea nu poate fi obţinută decât pe sub masă. Cu alte cuvinte, compromisurile, cele mai ascunse, duc, în cele din urmă, la mult prea discutata coabitare, idee care a lipsit total în campania electorală.

Mai jos, la nivelul judeţului, în cea mai mare companie de stat, coabitarea între foştii şi actualii încă se joacă. Între sindicate şi sindicate a fost nevoie să stea Marin Condescu. Înţeleg că liderii tradiţionali au nevoie ca aparenţele să fie păstrate, deşi realitatea arată că pierd vertiginos încrederea celor pe care îi reprezintă. Prin urmare, a fost chemat Marin Condescu, de la care se aşteaptă ca astăzi să potolească spiritele sau să sperie administraţia. Cert este că tonul în CEO se dă spre înţelegere, protocol, coabitare, un fel de flower-power, care să ducă într-un final la un contract colectiv de muncă echilibrat.

Nu ştiu în ce măsură se va reuşi acest lucru. Doar dacă, în virtutea ideii de pace socială şi în lipsa unui rezultat al auditului anunţat şi efectuat, se va reuşi păstrarea în funcţiile adminsitrativ-sindicale a inspectorilor sociali pe post de lideri, a directorilor reevaluaţi şi cu mandate actualizate, dar şi a firmelor (SRL-urile) „sociale” ce prestează şi în prezent la gurile de mină, în cariere şi aşa mai departe.Concluzionez că trendul naţional este coabitarea la toate nivelele şi pe toate palierele.

După ce am aflat că în hârtiuţele date de Traian Băsescu lui Martin Schulz era un un protocol între „guvernator” şi candidatul la şefia Guvernului, mă întreb, până la urmă, cine a dat ţării pr