Ministerele Economiei şi al Transporturilor au cheltuit inutil milioane de euro pentru a recruta directori independenţi la companiile de stat dun subordine, dovedind că nu vor să renunţe la controlul politic asupra robinetelor cu bani publici. Din aproape 60 de companii, doar câteva au manageri privaţi.

Una dintre cele mai ferme cerinţe ale FMI pentru curăţarea de căpuşe politice a companiilor publice a rămas doar pe hârtie, cu toate că termenul-limită 31 decembrie bate la uşă. Pentru a scăpa de cheltuielile exagerate, impuse politic, aproape 60 de companii ale statului ar trebui să aibă manageri privaţi. Adică profesionişti (în primul rând) independenţi, capabili să le gestioneze astfel încât din „găuri negre“ să le transforme în companii viabile, profitabile, eventual pregătite pentru privatizare. N-a fost să fie aşa – ba, mai mult, în unele cazuri au apărut nume din lumea politică exact pe locurile care trebuiau ocupate de managerii deja recrutaţi. În alte cazuri, managerii ieşiţi învingători după procesul de recrutare au renunţat subit la funcţie şi acum ministerele caută înlocuitori pentru a ocupa acele posturi. De cele mai multe ori, comunicarea privind mersul acestui proces de recrutare a lăsat de dorit şi, în fine, unele surse afirmă chiar că la nivelul Ministerului Transporturilor a fost oprit în mod intenţionat mecanismul de numire a managerilor privaţi.

Reamintim că oamenii de afaceri consultaţi într-un minisondaj de „Adevărul“ au afirmat că desemnarea de manageri privaţi la stat este sortită eşecului, clasa politică nedorind să piardă controlul acestor „robinete“ prin care pot fi accesaţi cel mai uşor banii publici.

Uite managerul, nu e managerul

Ministerul Transporturilor a făcut deja primele numiri de manageri privaţi la unele companii pe care le are în subordine, însă şi aici s-au făcut paşi înapoi sau în lateral.