Pe 17 decembrie 2010, un tânăr vânzător ambulant tunisian, pe nume Mohamed Bouazizi îşi dădea foc, într-un ultim gest de disperare. Revolta tunisiană era declanşată şi extinsă repede la întreaga regiune. Doi ani mai târziu, ţările "primăverii arabe" sunt în continuare agitate.
Ceremoniile tunisiene în memoria lui Mohamed Bouazizi au loc pe fond de disensiuni şi polemici. O parte din comitetul de celebrare a demisionat, pentru a denunţa o luare sub control a ceremoniei de către islamiştii din partidul de guvernământ Ennahda. Opoziţia va profita de acest lucru, pentru a manifesta contra puterii, acuzate că nu reuşeşte să relanseze ţara în particular pe plan economic.
Pentru locuitorii din Sidi Bouzid, oraşul în care şi-a dat foc şi a murit acum doi ani vânzătorul ambulant Bouazizi, nimic nu s-a schimbat din 2010 încoace. Şomajul face mai departe ravagii şi nu numai acolo. Tunisia a evitat in extremis o grevă generală. Sentimentul taberei laice că islamiştii de la putere vor să islamizeze ţara chiar şi cu forţa persistă însă.
Situaţie similară, dacă nu şi mai tensionată în Egipt, unde ţara este divizată mai mult ca oricând, după tentativa preşedintelui islamist, Mohamed Morsi, de a prelua toate puterile. Sub presiunea stângii şi a laicilor, şeful statului a dat înapoi, dar controversatul referendum privind proiectul de Constituţie a fost menţinut, primul tur având loc acum două zile.
În sfârşit, în Libia, autorităţile au reuşit să organizeze alegeri în iulie şi să restabilească producţia de petrol, dar lipsa de securitate şi ameninţările extremiste sunt atotprezente.
La doi ani după declanşarea aşa-zisei "primăveri arabe", dezamăgirea a luat adesea locul euforiei atât în Tunisia, cât şi Egipt şi Libia.
Pe 17 decembrie 2010, un tânăr vânzător ambulant tunisian, pe nume Mohamed Bouazizi îşi dădea foc, într-un ultim gest de dispera
