Pe măsură ce detaliile oribilului masacru de la şcoala primară Sandy Hook din Newtown, Connecticut, ies la iveală, tot mai mulţi se întreabă cum a fost posibil ca Adam Lanza, un tânăr de 20 de ani fără un trecut violent, să ucidă cu sânge rece 20 de copii şi şase adulţi, printre care propria mamă. Dincolo de suspecţii de serviciu, „regimul armelor" şi „cultura violenţei" din societatea americană, există explicaţii pe care nimeni nu vrea cu adevărat să le audă.

Adam Lanza şi-a ucis mai întâi mama, după care, înarmat cu două pistoale şi un pistol mitralieră şi îmbrăcat cu echipament militar, a pătruns în forţă în incinta şcolii şi a ucis toţi copiii din clasa întâi (toţi având 6 şi 7 ani) şi cinci adulţi, toate femei, după care s-a sinucis. Medicul legist care a examinat cadavrele a declarat pentru New York Times că toate victimele au fost împuşcate de mai multe ori şi că n-a văzut în viaţa lui o privelişte mai oribilă. Lanza nu s-a mulţumit să tragă la întâmplare, ci a dorit să se asigure că toată lumea este moartă înainte să se sinucidă.

Cele două victime care nu au fost ucise pe loc au murit ulterior la spital în urma rănilor. Hotărârea şi sângele rece cu care Adam Lanza şi-a dus la îndeplinire planul de asasinat în masă, precum şi faptul că acesta şi-a ucis mai întâi mama i-au determinat pe psihologii consultaţi de canalele de televiziune şi publicaţiile americane să aprecieze că acesta suferea în mod cert de o maladie de psihică. Foştii săi colegi l-au descris drept un personaj complet antisocial, care nu îşi manifesta niciodată emoţiile, un soi de autist „genial", total rupt de mediul în care trăia, care la 17 ani părea preocupat mai mult de bombe şi extratereştri decât de ceea ce se întâmplă în jurul său. Rudele l-au descris ca fiind copilul-problemă al familiei, pe care mama sa l-a retras de la şcoală, preferând să-i asigure educaţia la domici