Evaluatorii afirmă că situaţiile în care bunurile ipotecate au fost supraevaluate sunt cel mai probabil cazuri izolate şi că băncile se află într-o poziţie confortabilă din punctul de vedere al garanţiilor deţinute.
"Având în vedere ce se întâmplă în piaţa imobiliară în ultimii trei-patru ani, eu mă îndoiesc că un evaluator ar putea să considere un bun la o valoare mult peste preţul pieţei. Evaluatorii care lucrează cu băncile sunt foarte prudenţi în această perioadă, având în vedere că piaţa este blocată. Eu personal nu am auzit de niciun evaluator care să fie cercetat de procurori într-un astfel de caz", afirmă Filip Stoica, membru în consiliul director al Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR).
Lanţul acordării unui credit ipotecar cuprinde pe lângă client şi bancă şi un evaluator agreat de instituţia de credit care are sarcina de a stabili valoarea garanţiei, dar şi un notar care are în competenţă autentificarea contractelor de ipotecă asupra bunurilor aduse în garanţie.
Băncile ar avea o problemă serioasă dacă o parte semnificativă din bunurile ipotecare ar fi supraevaluate pentru că în cazul unui default practic nu ar avea de unde să îşi recupereze banii. Valoarea garanţiilor aflate în portofoliul băncilor se ridică la echivalentul a 60 de miliarde de lei (13 miliarde de euro) doar pe segmentul creditelor acordate persoanelor fizice şi reprezintă 80% din soldul total al împrumuturilor, potrivit datelor Băncii Naţionale.
La acestea se adaugă garanţii imobiliare evaluate la peste 90 miliarde de lei (20 mld. euro) aferente creditelor corporate.
Evaluarea corectă a garanţiilor este cu atât mai importantă cu cât băncile au ajuns să se confrunte cu un volum semnificativ de credite neperformante şi au recuperat mii de case, apartamente, spaţii comerciale sau de birouri pe care încearcă să le
