Nebunia a început. Mai este o săptămână până la Crăciun, dar magazinele, mai mari sau mai mici, fac cu greu faţă valului de cumpărători. Se caută decoraţiuni, brazi, cadouri şi bineînţeles, mâncare. Aşa-i românul, frate cu haleul ! Aşa a fost şi tind să cred că aşa va rămâne. Spre deosebire de noi, străinii se axează mai mult pe decorarea casei, a mesei de Crăciun, pe muzică şi voie bună. Elemente care la noi sunt undeva spre finalul listei cu „lucruri de făcut pentru Crăciun”. Mărturie stau cărucioarele umplute până la refuz cu zeci de feluri de mâncare şi sutele de persoane care ajung la spital în timpul sărbătorilor.
În altă ordine de idei, de câţiva ani au început să se organizeze şi la noi, în tot mai multe oraşe, târguri de Crăciun, foarte populare în occident. Însă, aşa cum era de aşteptat, românul a reuşit să-şi pună amprenta şi asupra acestora. Astfel, pe lângă vin fiert, ceai, ciocolată caldă şi diverse podoabe pentru brad sau pentru pus sub brad, târgurile din România se remarcă prin numeroase căsuţe cu tot soiul de mezeluri şi cărnuri.
Mai mult, nu pot să nu observ cum an de an ne aducem aminte să fim „mai buni, mai aproape de cei aflaţi în suferinţă” doar în decembrie.
Tot de Crăciun, românii se întorc mereu la seria „Singur acasă”, revăd cu plăcere aventurile lui Kevin şi ale familiei sale. Drept dovadă, „Singur acasă 1" şi „Singur acasă 2", redifuzate anul acesta cu mai bine de o săptămână înainte de Crăciun, au fost urmărite de unu din cinci români.
Aşadar, ce semnifică Crăciunul pentru români? Să fie doar o scuză pentru a mânca peste măsură? Să fie o perioadă de falsitate? Eu cred că este mai mult decât atât, mai mult decât imaginile din supermarketuri şi marketing. Cred cu tărie că mai sunt destui oameni care ştiu să trăiască cu adevărat cea mai frumoasă sărbătoare, oameni care ştiu să se bucure de lucruri simple