Cel mai recent masacru din istoria Americii a reaprins disputa legată de regimul armelor și munițiilor. Pe bună dreptate: mama ucigașului Adam Lanza se pregătea de sfârșitul lumii, colecționând arme de foc, pe care fiul său le-a folosit pentru a o ucide, după care a împușcat mortal 26 de persoane, dintre care 20 de copii, majoritatea de 6-7 ani. Unii dintre copii au fost loviți de 10-11 gloanțe. Dar Liza Long, muzician și scriitor, consideră că principala problemă a Americii nu sunt armele, ci sistemul de sănătate, care nu permite tratarea corespunzătoare a copiilor cu nevoi speciale. Într-o emoționantă pledoarie intitulată „Sunt mama lui Adam Lanza”, Liza Long descrie experiențele terifiante cu unul dintre cei patru copii ai săi, care suferă de o maladie psihică necunoscută. Foarte inteligent și cu un comportament normal în majoritatea timpului, copilul are accese de furie extremă, când pierde orice urmă de rațiune și de compasiune, fiind în stare să își facă rău sie și celor dragi, cărora le vorbește înfiorător, cu cel mai josnic limbaj imaginabil. În mod normal, locul fiului Lizei Long ar fi trebuit să fie într-un spital psihiatric, cu personal pregătit pentru educarea și controlul unor asemenea „exemplare”. Dar, în Statele Unite, așa ceva nu există pentru oamenii de rând. Doar milionarii își pot permite un asemenea tratament. În aceste condiții, singura soluție este depunerea unei plângeri penale, prin care părintele să își acuze copilul de comiterea unei infracțiuni (se întâmplă, adesea, ca persoanele cu nevoi speciale să comită fapte ce pot fi încadrate ca infracțiuni). Astfel, copilul respectiv este închis într-o închisoare pentru minori, dotată cu spital, unde tratamentul este gratuit... Este o formă absurdă de „furt al propriei căciuli”, care face ca numărul persoanelor cu probleme mintale din închisorile americane să se dubleze, de la an la an. În acest mom