Noi am votat, legea 35/2008 s-a aplicat şi 588 de parlamentari au rezultat! Vom suporta (din bani publici) cu aproape 120 de indemnizaţii şi diurne mai mult, tot cu atât mai multe birouri parlamentare, maşini, camere de hotel etc, etc. Urmează bătăile de cap cu instalarea scaunelor intr-o sală cam mică pentru ditamai corpul legislativ. Dacă randamentul legislativului ar fi direct proporţional cu numărul parlamentarilor, aceasta ar fi fost una din soluţiile bune. Din păcate, calitatea va scădea şi harababura parlamentară va creşte cu cât puhoiul aleşilor va fi mai mare. Dacă privim lucrurile cu optimism, trebuie să sperăm că un efect pozitiv se va reflecta, în curând, din marea masă a celor cu imunitate. Săptămâna trecută a fost lansată pe piaţă o idee deosebit de periculoasă şi anume: rezultatul alegerilor versus referendumul din 22.XI.2009. Reamintesc că la referendumul respectiv populaţia a votat covârşitor în favoarea unui parlament unicameral cu 300 de parlamentari. Art.2 din Constitutie prevede ca “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum şi prin referendum”. În concluzie, referendumul, indiferent de caracterul sau, decizional sau consultativ (cum este cazul referendumului naţional din anul 2009), reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale. O lege (L35/208) declarată constituţională a generat în condiţii speciale, o situaţie care nu este în concordanţă cu un referendum valid. Situaţie curioasă şi gravă. Chiar dacă procedurile de validare a noului parlament nu au un traseu care să treacă pe la Curtea Constituţională, în procesul de validare a deputaţilor pot apărea situaţii care să o introducă-n ecuaţie. O invalidare a acestor alegeri ar aduce statul într-o situaţie de imobilizare totală (-parlamentul vechi nu-şi poat