Nici nu s-a uscat bine semnătura lui T. Băsescu pe desemnarea lui V. Ponta şi cel din urmă a început să îl - dacă tot are mâna făcută în meseria asta - copieze pe cel dintâi.
Încercând cu tot dinadinsul să vâre UDMR la guvernare, premierul Ponta a dat dovadă de aceeaşi aroganţă dispreţuitoare faţă de voinţa populară pe care o afişa preşedintele Băsescu atunci când hăulea că nici prin gând nu-i trece să înghită porcul. Sau, ca ieri, când a scuipat un comunicat către popor, în loc să iasă la televizor- a făcut-o de nu ştiu câte ori pentru te miri ce şi mai nimic în ultima lună - ca să anunţe numirea primului ministru, cum s-a făcut dintotdeauna.
Votul popular l-a impus pe Ponta premier şi tot votul popular copleşitor a fost îndreptat împotriva UDMR ca parte a dezastruoaselor guvernări Boc şi Ungureanu. Puţin i-a păsat lui Ponta - a renunţat strângând din fălci la UDMR, invocând faptul că s-a opus PNL şi că populaţia şi presa nu cuprind anvergura viziunii sale pacificatoare, pax pontica, fără să înţeleagă că tocmai dispreţuia băsescian oamenii.
De fapt, dincolo de Băsescu, Ponta plagiază atitudinea PCR faţă de mase, care trebuiau mânate către ţinte stabilite în cadru restrâns de către Tovarăşi, căci simplii cetăţeni n-au nivel politic ca să-şi dea seama ce e bine pentru ei.
Şi iarăşi de fapt, nu exista niciun motiv pentru a aduce UDMR în Palatul Victoria. Dimpotrivă.
De 20 de ani, Uniunea Maghiarilor este un partid comunistoid. Aidoma PCR, nu a plătit niciodată la alegeri pentru greşelile, trădările, corupţia, hoţiile pe care le-a practicat ca toate partidele din România. Pe cale de consecinţă, tot în stil comunist, este condusă de aceeaşi camarilă, eternizată în jurul lui Marko Bela. Faptul c-a intrat în Parlament pe muchie de cuţit arată că maghiarii din România simt putrezirea la putere a reprezentanţilor lor. Nişte ani de opoziţie
