Nu toţi cei care ajung pe poziţii de management au competenţele necesare pentru a conduce, iar o astfel de situaţie poate genera frustrări şi reacţii negative în rândul subalternilor. Ce poate face un angajat într-o astfel de situaţie? Cum poţi reacţiona în cazul şefilor egoişti, care îşi asumă meritele întregii echipe? A-ţi critica deschis şeful sau a-l pune într-o lumină nefavorabilă este o armă cu două tăişuri pentru că deşi acest lucru este apreciat de angajaţii de pe aceeaşi treaptă, poate fi un semnal de alarmă pentru managerii care se tem să nu aibă parte de acelaşi tratament.

"Am avut în companie un caz în care un şef de divizie şi-a vorbit şeful de rău - pe bună dreptate -, dar la acelaşi nivel cu el erau şi alţi şefi care, deşi lucrau cu acest manager care nu era prea competent, nu au avut niciodată comentarii negative despre el. Să fii şef şi să îţi vorbeşti şeful de rău nu dă prea bine în faţa şefilor mari. Aşa că în momentul în care şeful incompetent a fost concediat, ceilalţi s-au ferit să îl promoveze pe cel care l-a vorbit de rău, nu au avut încredere în el. De aceea, este bine ca niciodată să nu-ţi pui şeful într-o lumină nefavorabilă. Cu cât avansează el mai rapid, cu atât vei avansa şi tu mai rapid în funcţie", spune un country manager al unei multinaţionale americane prezentă pe piaţa locală. El spune că, de regulă, şefii care îşi bârfesc superiorii sunt percepuţi precum liderii de sindicat, şi de aceea managementul companiilor se fereşte să îi promoveze.

Asumarea meritelor pentru succesul unui proiect de către şef, un proiect în care echipa a lucrat cel mai mult, este unul dintre cele mai întâlnite cazuri care determină un comportament ostil din partea angajaţilor.

"Mi-am întrebat odată şeful de ce îşi însuşeşte munca echipei şi nu menţionează numele celor care au lucrat la proiect. Pe alt şef l-am întrebat ce îl recomandă pe