Imaginaţi-vă România fără Ion Iliescu. Fără personaje ca Dan Voiculescu sau Gigi Neţoiu. Imaginaţi-vă o ţară în care privatizările şi retrocedările s-au făcut la timp şi fără raptul pe care îl ştim. Imaginaţi-vă românii uniţi pentru a construi un viitor mai bun, nu dezbinaţi şi răvăşiţi de ură.

În urmă cu 23 de ani, la Timişoara, a existat viziunea unei astfel de ţări. O ţară complet schimbată, ruptă definitiv de trecutul comunist, reorganizată şi construită să stea cu fruntea sus în Europa.

O ţară cu economie stabilizată din primii ani de democraţie, capabilă să poarte de grijă seniorilor şi să-şi educe tinerele generaţii, cu cetăţeni care nu se împart în tabere adverse. În decembrie 1989, Timişoara s-a ridicat împotriva comunismului cu foarte mult curaj.

Acum este momentul să privim în urmă, pentru a înţelege ce se întâmplă. Numai înţelegând trecutul putem să găsim calea către un viitor mai bun.

Cei care au iniţiat căderea lui Ceauşescu, în stradă, la Timişoara, au formulat un document vizionar. Citit cu ochii de acum, documentul explică soarta României din ultimii 23 de ani şi ajută la înţelegerea modului de operare prin care viitorul nostru a fost confiscat.

Autorii Proclamaţiei de la Timişoara ştiau că nimic bun nu avea să vină pentru România cu personaje ca Ion Iliescu: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească”.

Pentru cei capabili să înţeleagă manipularea din ultimul an şi să constate consecinţele ei în dimensiunea reală, acest pasaj capătă o însemnătate aparte. „Pentru victoria Revoluţiei din Timişoara s-au jertfit, alături