Chiar și după standardele ridicole ale procesului de pace din Orient, ultimele acțiuni ale Israelului sunt catastrofale
Rar s-a simțit Israelul mai singur decât azi. Pe 29 noiembrie, SUA, Canada și Republica Cehă i-au oferit din nou sprijinul (a câta oară?), declarându-se împotriva primirii de către Palestina a statutului de „stat observator“ la Organizația Națiunilor Unite. Apoi, însă, guvernul lui Benjamin Netanyahu și-a anunțat intenția de a construi mii de noi locuințe evreiești în Cisiordania, acolo unde palestinienii ar vrea să-și stabilească statul. Apoi a decis confiscarea taxelor colectate de autorităţile israeliene în numele Autorităţii Palestiniene, sancționând astfel îndrăzneala palestinienilor în fața oficialilor ONU.
De data asta, nici măcar americanii nu au mai fost de acord. Secretarul de stat Hillary Clinton a criticat reacția Israelului. Chiar și primarul Chicago-ului, Rahm Emanuel, fostul șef al staffului lui Barack Obama, cunoscut drept un puternic susținător al cauzei israeliene, a denumit-o o „trădare a prieteniei americane“.
Nu este greu să le înțelegi punctul de vedere. Decizia de reținere a impozitelor este, probabil, doar o pedeapsă temporară, care va slăbi însă forțele facțiunii moderate Fatah, aflate la conducerea Cisiordaniei (prin președintele Mahmoud Abbas) în lupta cu gruparea rivală Hamas, ce controlează Fâșia Gaza și se opune cu toate forțele recunoașterii Israelului.
Palestinienii au fost nevoiți să privească neputincioși cum forțele evreiești le acaparează terenul pe care ar trebui să ia naștere statul lor. Și mai rău, ultima așezare la care au început lucrările (într-o zonă denumită E-1) amenință să-i izoleze pe palestinienii din Ierusalimul de Est, acolo unde sperau să-și stabilească, în scurt timp, capitala, transformând-o în schimb într-o enclavă lipsită de conexiuni cu restul viitorului st
