Cu o saptamana inainte de alegeri, Traian Basescu a declansat un atac furibund impotriva lui Victor Ponta. Premierul era ba pisic, ba porc, ba maimutica, ba bolnav de minciuna, ba bolsevic.
Adica un politician cu totul si cu totul nefrecventabil, inapt sa ajunga nu doar premier, nici macar un administrator de bloc intr-o zona mai spalata a Bucurestiului. Si tot atunci Traian Basescu creiona portretul viitorului prim ministru, de poveste si multe nu: proeuropean, cu trecut impecabil, fara neclaritati in CV, cu expertiza si verticalitate.
Si uite ca, printr-o minune, pentru ca explicatie rationala nu poate exista, cele doua portrete s-au suprapus si pisicul, porc, maimutica, bolsevic si mitoman s-a pliat pe tiparul avansat de presedinte.
Ca daca nu se plia nu l-ar fi numit, nu-i asa, dupa cum pretindea Traian Basescu insusi atunci cand sustinea ca nimeni nu-i va confisca prerogativa exclusiva a desemnarii premierului.
Eu inteleg ca n-a avut alta optiune, ca majoritatea strivitoare rezultata din alegeri a inchis orice alta cale. Ceea ce nu inteleg este elanul preelectoral, cand presedintele a asezat cu mana lui o stacheta, a pus niste etichete si a avansat niste imperative de care s-a dezis rapid. Ceea ce nu accept este ca seful unui stat poate reevalua atat de rapid propriile conceptii si intentii ferm afirmate.
De partea cealalta, avem alte minunatii. Crin Antonescu e batos. El nu se duce la Cotroceni sa se intalneasca cu un preseidnte ilegitim in cadrul unui colhoz care distruge identitatea partidelor politice. Nu se duce la lumina zilei. Se duce doar noaptea, la intalniri de taina, informale. Pentru astfel de intalniri presedintele este legitim, este frecventabil, pentru ca noaptea, nu-i asa, toate pisicile sunt negre si toti presedintii legitimi.
Victor Ponta este deja o legenda vie a dublului
