La noi în ţară oamenii aleg. Bine, prost, nu contează. Aleg ca mai toţi europenii o chestie călduţă de centru care apoi mimează în fel şi chip consternarea în faţa crizei. După ce aleg au diverse reguli pentru desemnarea guvernului. Cu controversă interpretări. Nimic deosebit. Între timp însă tot apar paşi intermediari între vot şi desemnarea propriu-zisă.

Să repetăm paşii. 9 decembrie. Votul e mai clar ca oricînd în ultimii 20 de ani. Şi totuşi nu e nimeni sigur de nimic. Pentru că trebuie luate nişte semnături, aprobări. Aşa că Victor Ponta semnează pe 12 februarie, în prezenţa lui Antonescu şi Dragnea, o hîrţoagă neprevăzută de nimeni şi nimic în care se arată dispus să coabiteze cu Traian Băsescu. Iar preşedintele o duce la liderii europeni. Ca şi cum ultimele alegeri ar fi fost despre cum se înţelege el cu Ponta. Asta arată o gîndire complet nedemocratică doar? Nu, arată un servilism agresiv care se transformă spre bucuria unor autorităţi europene în “proceduri”.

Ulterior, purtatorul de cuvant a revenit cu precizarea: “Era acordul de coabitare dintre Ponta si Basescu” (“It was thé cohabitation agreement btw ponta and Basescu”).Victor Ponta a precizat ca a decis alaturi de Crin Antonescu si de Liviu Dragnea ca, decat sa arunce iar tara intr-o criza politica, care ar fi dat un semnal de instabilitate, este mai bine sa semneze un astfel de document care sa arate ca presedintele si premierul “pot sta la o masa”. “Orgoliul meu a fost mult mai putin important.” (…)

Primul ministru desemnat a sustinut ca “a suferit foarte mult” in vara, la suspendarea presedintelui Basescu, cand partenerii europeni ii reprosau lui acest lucru, iar el explica faptul ca Parlamentul a demarat aceasta procedura.

Intrebat cine a conceput acest document, Victor Ponta a spus “o sa imi scriu memoriile”. (sursa)

Am mai spus-o, doar cei care n-au citit vreodată blog