Este un personaj tăcut. De la votul din Parlament pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, nu a mai deschis gura în public. Atunci, ca orice oportunist care se respectă, îşi aşezase dosul în două luntri, declarându-se atât de partea şefului statului, cât şi de partea noului guvern USL, pe care promitea, ridicând sever dintr-o sprânceană, să-l supravegheze la sânge. "Nicio lege nu va trece fără să fie verificată şi monitorizată de partidul nostru. Asta ca să fie foarte clar!", anunţa, încruntându-se, generalul de intendenţă cu patru stele, de parcă se pregătea, suit pe camionul cu izmene, să ducă bătălia vieţii lui. Şi l-a montorizat aşa de bine, încât a sfârşit prin a-şi descărca indispensabilii în curtea PSD, de unde dezertase în 2010, şi a se regăsi în Cabinetul Ponta II, pe postul de vicepremier, numele lui fiind dat ca sigur chiar de primul ministru.

Nominalizarea generalului Gabriel Oprea în al doilea guvern uselist îi nemulţumeşte însă pe unii liberali şi pesedişti, care nu vor să fie coordonaţi de acest, până mai ieri, băsist sadea, doborât din copacul Puterii, cu întregul Cabinet Boc. Adică s-a aflat în echipa guvernamentală urâtă de alegătorii USL şi, acum li-l bagă, din nou pe gât, cu galon de viceprim-ministru, responsabil cu Internele şi Apărarea, acest din urmă portofoliu fiind, dacă nu s-ar fi dovedit vigilenţi, cât pe-aci să-l apuce?

Mai ales liberalii sunt revoltaţi. Dar ei şi alţi supăraţi poate nu înţeleg. Acest politician bidimensional, fără însuşiri, şef al unui partid de buzunar, format din foşti pesedişti şi resturi de la alte formaţiuni, bref, o nulitate politică şi electorală are calităţi pe care numai un lider proeminent ştie să le descopere şi să le aprecieze. Să-i întrebe pe Adrian Năstase, Traian Băsescu şi Victor Ponta. A fost omul lor de casă, prietenul lor, face parte din familie şi, oricând, cei trei i-ar putea s