Ninge ca-n poveşti şi zăpada se aşterne uşor în curtea Bisericii Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril de pe strada Ştefan cel Mare din Sibiu. Intru în curte şi păşesc uşor. Privesc înainte şi văd printre fulgi clădirea bisericii. Nu departe, pe o alta clădire mai mică, scrie citeţ: “Asociaţia Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”.
Mă apropii de uşă. Pe un colţ de hârtie cineva a scris de mână: “Sunaţi la sonerie!”. Apăs butonul şi o doamnă îmbrăcată în alb îmi face semn să intru. Uşa e descuiată. Liniştea de afară e înlocuită de zarva copiilor din sală. Mă privesc curioşi, dar nu se opresc din ce fac. E cald şi bine şi miroase a mâncare proaspăt gătită. Îmi pun lucrurile pe o masa de la intrare, alături de ceilalţi copii. Printre ei, doamne în vârstă mă privesc ca şi cum ar şti. Stau câte doi cu o carte la mijloc. Discută despre teme şi ce au învăţat la şcoală în ziua respectivă.
Părintele Şebu, îmbrăcat în haine preoţeşti, mă întâmpină. Apariţia lui atrage atenţia copiilor. Unii îl îmbrăţişează, alţii alearga bucuroşi şi îi spun că au luat note mari. Părintele îi mustră. Nu au voie să întrerupă o discuţie între două persoane.
Sala este încăpătoare, suficientă pentru aproximativ 30 de suflete câte vin în fiecare zi la părintele Şebu pentru a primi o masă caldă şi pentru a-şi face temele. Mai multe mese aşteaptă să fie pregătite pentru prânz. Doamna în alb care mi-a făcut semn să intru aduce tot ce trebuie pentru masă. Zâmbeşte mereu.
Deodată semnul este dat de bucătar. Fiecare copil se aşază lângă masă, la locul lui. Fac un pas în spate şi încep să colinde. Spun o rugăciune în cor şi se aşază la masă. E linişte totală. La îndemnul aceluiaşi bucatar se ridică pe rând câte o persoană însărcinată să adune farfuriile după primul fel sau să împartă tacâmurile pentru felul doi. Îşi ştiu rolul şi nu spun nu. Câţiva dintre e
