Lipsa presedintelui PNL la consultarile de la Cotroceni pare mai boacana chiar decat chiulul non-stop de la sedintele senatului si decat nepasarea cu care al doilea om din stat face nani-nani in fata telespectatorilor, la orele de maxima audienta.

Explicatia domnului Antonescu privind atmosfera de colhoz, la care nu vrea sa ia parte, este atat de neverosimila, incat lasa de inteles ca trebuie sa ghicim printre randuri alte motive mult mai plauzibile, dar atat de jenante pentru dansul, incat ii vine greu sa le spuna in public.

Triumful lui Victor Ponta

Este imposibil sa nu simta Crin Antonescu o frustrare in inima lui, cand stie ca a pornit la drum cu Ponta umar la umar, iar pe parcurs umerii s-au distantat intr-atata, incat premierul a ajuns sa fie luat in serios chiar si de catre oficialii europeni, in timp ce pe Antonescu il iau in gluma chiar si unii dintre oficialii proprii, ai PNL.

A preferat sa nu se duca deloc, sa ramana absent, dar cu coada sus, decat sa asiste cu coada intre picioare la momentul penibil cand Ponta va iesi de la Cotroceni cu lauri de premier, iar el va iesi asa cum a intrat. Adica, nimic in plus.

Chiar si un miop observa cum, cu cat trimful lui Ponta isi inalta aripile tot mai sus, cu atat prabusirea lui Antonescu este mai vizibila, lasand impresia omului care, desi si-a dat drumul in gol, degeaba incearca sa traga de manerul salvator, intrucat a uitat sa-si puna parasuta.

Pe scurt, Crin Antonescu n-a avut destula tarie barbateasca, evitand sa se prezinte la Cotroceni numai si numai ca sa nu faca o criza de bila, la spectacolul incoronarii cu lauri a gloriosului sau copilot.

Visul de aur

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca scopul pentru care Antonescu a tarat liberalii in asociere cu social-democratii, formand un fel de strutocamila de stanga-d