Din capul locului, vă spun că, eu, Sebastian Dan, sunt împotriva câinilor vagabonzi de pe străzi. Știu că este o legislație care prevede cum trebuie adunați de pe străzi, cum trebuie îngrijiți etc. Evident, suntem în România, iar legislația se aplică de genul fiecare cum a înțeles-o. Povestea de mai jos, asumată de două persoane de la o asociație de protecția animalelor, aduce la iveală multe din dedesubturile modului cum se acționează în acest sector. Însă, multe din chestiunile relatate ar trebui să intereseze și pe unii oameni ai legii. Am spus ar trebui, pentru că nu uitați, trăim în România.
Vă lăsăm să lecturați materialul și să vă formați o opinie.
Pentru ca n-a reusit sa starpeasca rezistenta rabie carpato-danubiano-pontica, rumanul a sfarsit prin a o dresa si a o scoate “la produs”. Numerele de circ cu vulpi “turbate” care aterizeaza la punct fix sau cu “zone rabigene” care-“nebunesc” un judet intreg au intrat definitiv in imaginarul colectiv direct din repertoriul directiilor sanitar-veterinare.
Se poate spune chiar ca pentru multi angajati la “deseveu”, “zonele rabigene” au luat locul zonelor erogene iar “libidoul” rabigen a surclasat libidoul sexual, deschizand astfel un capitol inedit in istoria perversiunii: perversiunea veterinara. Astfel, la chemarea “nuptiala” a “vulpoilor” sanitar-veterinari, rabia iese din codrii ca teleghidata si “ia cu asalt” asezarile umane sub forma unor vulpi moarte de-a gata sau care se sinucid rapid lasandu-se calcate de masini.
Trepadusii vigilenti ai primariilor “recolteaza” in pungi de-un leu cadavrele animalelor “infestate” si dau fuga cu ele la “laborator” in vederea confirmarii izbavitorului diagnostic. Daca pretiosul cadavru dispare inainte sa-l “preleveze” “autoritatile” sau daca nici macar nu apare vreodata (“pe teritoriul” candidat la dobandirea statutului “privilegiat” de “zona infestata”)
