Un monopost cu care Mihai a concurat în formula Renault. Trei LCD-uri dispuse panoramic în faţa maşinii, comenzi preluate prin senzori într-un soft special, circuite transpuse virtual pe ecrane. Sînt datele unei năzdrăvănii care te teleportează, vizual şi emoţional, direct în pielea unui Schumacher sau Vettel. Proiectul e deschis profesioniştilor şi amatorilor.
Încalţ o pereche de papucei de plastic şi plonjez cu entuziasm în cockpitul monopostului cu care Mihai Marinescu, actual pilot în F2, a concurat în formula Renault 2.0, în 2006 şi 2007.
Motorul străluceşte, iar botul autovehiculului, decupat, are acum doar o prelungire virtuală pe un LCD cu o diagonală de 140 cm. Picioarele îmi alunecă spre vîrful maşinii alb-verde-albastre. Dreptul nimereşte pe pedala de acceleraţie, iar stîngul se tamponează de o frînă încordată, parcă apeşi pe ţeava ţeapănă a unui calorifer!
Frîna e tare ca ţeava caloriferului!
Pe volanul detaşabil se înşiruie o salbă de beculeţe de semnalizare, iar în laterale, cît să fie manipulate uşor cu degetele, stau două limbi de metal. Sînt schimbătoarele de viteze, creştere/descreştere.
E drept, nu am pe mine un combinezon ignifug, plin de reclame, dar gazdele îmi dau voie să pornesc în cursă şi cu un echipament casual. Nu înainte de a-mi face o recomandare: "Măcar să-ţi deschei un pic puloverul la gît, că o să te ia cu transpiraţie de la prima curbă!".
Start la Barcelona!
Mihai îmi sugerează să alerg pe circuitul de la Barcelona şi, pentru prima dată, gîndul nu-mi fuge către Camp Nou, Xavi, Iniesta sau Messi. Vine întîi amintirea unei demonstraţii de măiestrie pe patru roţi, marca Michael Schumacher, victorios în Catalunya Grand Prix în '96 pe o ploaie diluviană. A fost primul succes al neamţului pentru Ferrari, într-o cursă intrată pe lista clasicelor în istoria F1, dusă în condiţii absolut apocaliptice ş
